Mărirea sânilor este o procedură chirurgicală care modifică mărimea, forma și textura sânilor, de obicei, prin utilizarea implanturilor mamare.
În timp ce tipul de implanturi are un mare impact asupra rezultatului final, plasarea acestora poate fi la fel de importantă. Implanturile mamare sunt poziționate cel mai frecvent, fie direct sub țesutul mamar (subglandular), fie sub mușchii pectorali (submuscular). Fiecare tip de poziționare are propriile avantaje și dezavantaje, iar chirurgul va recomanda pacientului ceea ce i se potrivește cel mai bine .
Poziționarea subglandulară nu poate fi o opțiune pentru femeile cu foarte puțin țesut mamar existent, cum ar fi femeile cu sâni mai mici sau cele care urmează o intervenție chirurgicală reconstructivă în urma unei mastectomii. În cazurile în care nu există un țesut suficient pentru a acoperi implanturile, de obicei, este preferată plasarea submusculară. În plus, plasarea subglandulară a implanturilor poate îngreuna desfășurarea unei mamografiei de rutină.
Poziționarea submusculară este recomandată femeilor foarte subțiri, slabe, cu implanturi saline sau implanturi siliconice, din gel coeziv. Mușchiul ascunde mai bine caracteristicile implantului, iar marginile și ondularea acestuia pot fi mai puțin vizibile. Deoarece dispozitivele cu gel siliconic, extrem de coezive nu se ondulează sau nu se ridează, plasarea submusculară este mai puțin importantă pentru camuflarea vizuală, dar poate fi preferată datorită fermității acestor implanturi. Când se face simultan o ridicare a sânilor, plasarea implantului submuscular îmbunătățește aprovizionarea cu sânge a acestora. Pe de altă parte, dacă sânii sunt ușor lăsați, plasarea subglandulară oferă un efect de ridicare, fără restricții. Amplasarea subglandulară evită deranjarea „animației” implantului. Animarea este mișcarea implantului mamar cauzată de mișcarea brațului și de contracția mușchiului pectoral.
O plasare submusculară convențională solicită resuturarea mușchiului pectoral după inserarea implantului, permițând acoperirea completă a implantului. Această plasare reduce riscul aparitiei capsulitei contractile post-chirurgicale.
Plasarea submusculară este potrivită pentru femeile cu mai puțin țesut mamar. Spre deosebire de plasarea subglandulară a implantului, implanturile plasate submuscular sunt mai puțin susceptibile să interfereze cu rezultatele mamografiei. În timp ce implanturile submusculare pot părea ca sunt situate mai sus pe piept, acestea ar trebui să coboare treptat, într-o poziție mai naturală pe măsură ce corpul se adaptează și edemul începe să se retragă.
O altă mențiune importantă este cea despre spațiul dezvoltat în spatele sânului și, probabil, în spatele mușchiului pectoral, pentru plasarea implantului. Acest spațiu este adesea denumit „buzunar” pentru implant. Locația și dimensiunea buzunarului sunt importante. Atenția la detalii în timpul intervenției chirurgicale va contribui la crearea unor aspecte subtile care, trecute cu vederea,vor afecta calitatea rezultatului. În timpul operației, dacă partea inferioară a buzunarului este deschisă prea larg, poziția implantului poate fi prea joasă. Dacă partea inferioară a buzunarului nu este deschisă suficient, poziția implantului poate fi prea sus. Iar dacă buzunarul este prea mare, implantul se poate deplasa.
Alte elemente, precum elasticitatea și capacitatea de întindere a pielii după operație, reprezintă puncte cheie în obținerea celor mai bune rezultate.
Decizia referitoare la poziționarea implanturilor face parte dintr-o abordare individualizată pe care chirurgul plastician o are asupra pacientului în timpul consultației inițiale.
